Traseu Calarasi - Cernavoda

Lacul Călărași are o suprafață de aproximativ 5.000 hectare din care 500 ha sunt reprezentate de corpul de apă. În zona naturală, o specie de interes de conservare este remarcabilă gâscă cu gât roșu, dar trebuie menționate și cormoranul, pelicanul, egreta mică, stârcul cenușiu, lebăda-de-vară sau găinușa de baltă.

            Zona este animată de cântecul păsărilor, precum lăcarul mare și mic, sau a presurii de stuf și pițigoiului de stuf.

            Suprafața lacului este acoperită de nuferi de culoare albă și galbenă, iarba broaștei, peștișoară și plante pitice.

            Principala activitate de ecoturism care se poate practica în interiorul sitului protejat este birdwatching-ul, deși nu există o infrastructură turistică specifică pentru aceasta

activitate. O altă activitate de agrement ce poate fi practicată este pescuitul sportiv în lacurile naturale și bazinele piscicole artificiale.

Grădina zoologică din Călărași este una dintre cele mai mari din România, din punct de vedere al suprafeței și al numărului de specii care pot fi observate aici, dintre care unele sunt unice în țară.

            Este singura grădină zoologică din România unde se reproduce jaguarul, tigrul siberian și struțul Emu. De asemeni, grădina zoologică din Călărași deține specii unice, cum ar fi hipopotamul și urșii de Alaska (grizzly).

            Vizitatorii care trec pragul Grădinii zoologice din Călărași se pot delecta cu un număr impresionant de specii de animale, mamifere, păsări, pești exotici, reptile exotice etc.

Cea mai nouă construcție din cadrul Zoo Călărași este Aquaterrarium-ul, construcție care totalizează o colecție de animale acvatice: pești exotici, reptile exotice, șerpi, crocodili, etc.

A fost înființată în anul 1980, la 1 iunie, și a fost deschisă sub administrația lui Gheorghe Tatavura, care a adus câteva specii de mamifere (sălbatice și domestice), precum și o colecție de păsări exotice care îi aparțineau.

Grație poziționării sale strategice pe cursul Dunării, orașul Călărași se bucură de câteva plaje amenajate unde turiștii cât și localnicii se pot bucura de o baie în apele Dunării.

            Una dintre cele mai căutate și apreciate plaje din oraș este Plaja Mare, datorită nisipului său fin. Plaja Mare este aproape de parcul central din Călărași.

            La fel de apreciate și frecventate vara, sunt și Plaja Tineretului și Plaja Automobiliștilor, aceasta din urmă situată la 4 km distanță de oraș.

            Datorită apelor sale terapeutice, Lacul Valea Roșie este o zonă turistică importantă. Este de asemenea, o zonă protejat de lege.

            Lacul Valea Roșie este un lac cu apă sărat, format în condiții naturale, fiind situat chiar în apropierea comunei Mitreni.

            Datorită proprietăților sale terapeutice, sute de turiști sosesc aici în fiecare an pentru tratamente. Apele sale bogate în sodiu și sulf, dar și nămolul vegetal au proprietăți terapeutice foarte importante.

            Fiind un lac natural, suprafața sa este destul de lărgită - întinzându-se pe aproximativ 14 hectare. În bazinul său se găsesc multe specii de pești. Putem menționa crapul românesc, crapul crucian și fitofagul. Tocmai de aceea, mulți oameni din împrejurimi, dar și turiștii dependenți de pescuit ajung în aceste locuri pentru a se bucura de peștele prins.

Cetatea Vicina a fost construită între anii 969 - 976, în timpul domniei împăratului bizantin Ioan Tzimiskes, fiind o construcție solidă, singura cetate a Imperiului Bizantin din Europa, care a rezistat trecerii timpului.

            Cetatea Vicina a ocupat inițial o suprafață de 5-6 hectare și a avut probabil o formă trapezoidală.

            Istoricii confirmă faptul că de-a lungul timpului cetatea a avut rolul unei vămi și a unei cetăți de apărare, din zona Dobrogei. Cetatea Vicina a reprezentat casa flotei imperiale de război și a garnizoanei militare.

            Durabilitatea zidurilor cetății a fost dată de o tehnică specială utilizată în timpul construcției, numită sub-structura de lemn, care a fost utilizată datorită poziției cetății pe un teren aluvionar.

            Pereții au fost construiți din blocuri de piatră profilate, poarta din partea de nord a cetății prezentând evidente influențe bizantine.

            Păcuiul lui Soare, insula Dunăreană pe care se înalță cetatea Vicina, una dintre cele mai importante obiective turistice din zona litorală, este situat la 9 km în aval de Ostrov. Păcuiul lui Soare îmbină istoria, nostalgia, plaja și pustietatea, fiind perfectă pentru cei în trecere care caută liniște și relaxare departe de ecoul tumultuos al vieții cotidiene.

Muzeul din Gumelnița a fost înființat în 1957 în urma unei donații a 902 piese arheologice din partea lui Barbu Ionescu, un contabil care a fost și primul director al muzeului până în 1968.

            Colecțiile muzeului au crescut semnificativ, ajungând la 15.500 de obiecte arheologice și numismatice.

            Clădirea în care funcționează muzeul a fost construită în anul 1926 de arhitectul Ion Cernescu. Destinația inițială a clădirii a fost să găzduiască evenimente culturale, apoi o parte din construcție a adăpostit temporar Banca Națională din Oltenița și Sfatul Popular Județean.

            Materialele expuse fac parte din cultura neolitică din Gumelnița (unelte de piatră și coarne de cerb, figurine din ceramică, vase antropomorfe și zoomorfe, harpoane, topoare de piatră, materiale plastice), comori ale primului mileniu d.Hr., tezaure de bijuterii de la Colibași și Chirnogi.

            Expoziția principală include obiecte care au aparținut civilizațiilor care au evoluat în centrul Câmpiei Române, cum ar fi cultura Dudești descoperită la Căsciorele și Vasilați, cultura Boian ilustrată de descoperirile din Spanțov, Căsciorele sau Vlădiceasca.

            Un loc special a fost rezervat prezentării civilizației Gumelnița, care a primit un spațiu amplu în cadrul muzeului.

            Colecția muzeului este expusă pe situri, pentru ca vizitatorului să ii fie prezentate vestigiile fiecărei comunități pentru ca acesta să își formeze o imagine completă despre ocupațiile și modul de viață al omului din timpuri străvechi.

Deschis în 1958, Acvariul Constanța se află pe strada Blvd. Elisabeta nr. 2, și este deschis zilnic între orele 9 a.m. - 19.30 p.m. Turiști care vor sa viziteze acvariul trebuie să achite o taxă de intrare.

            Acvariul din Constanța găzduiește peste 60 de specii de pești din Marea Neagră, Delta Dunării și lacurile Siutghiol, Tașaul, Corbu, Sinoe, Golovița și Razim, localizate la nord de Constanța.

            Cea mai importantă este colecția de sturioni, una dintre cele mai mari din lume.

Construită între anii 1995-1997 de meșteri dulgheri din regiunea Maramureșului, în stil autentic românesc după planurile arhitectului Nicolae Moga, Biserica Sf. Mina este cea mai mare biserică de lemn din România, având o lungime de 26 m și o lățime de 12,19 m, acoperită de o turlă de 42,67 m care poate fi observată cu ușurință din mai multe puncte din oraș.

            Multe perechi de tineri din Constanța și din regiune aleg să își unească destinele în fața altarului din acest lăcaș de cult, datorită atmosferei intime creată de această biserică, și datorită locației sale din parcul Tăbăcărie, pe malul lacului Tăbăcăriei.

Moscheea Mare Mahomed al II-lea se află pe strada Arhiepiscopiei nr. 5, în  Piața Ovidiu. Construită în 1910 de către regele Carol I, moscheea este sediul lui Mufti, liderul spiritual al celor 55.000 de musulmani (de origine turci și tătari) care trăiesc de-a lungul coastei regiunii Dobrogea.

Clădirea combină elemente arhitecturale bizantine și românești, făcând-o una dintre cele mai distinctive moschei din zonă.

Piesa centrală din interior este un covor mare persan, un cadou de la Sultanul Abdul Hamid. Țesut la Centrul de Artizanat Heretic din Turcia, acesta este unul dintre cele mai mari covoare din Europa, cântărind 490 kg.

Principala atracție a moscheii este minaretul (turnul) cu o înălțime de 50 m, care oferă o priveliște uimitoare asupra vechiului centru și asupra portului.

De cinci ori pe zi, muezinul urcă cele 140 de trepte spre vârful minaretei pentru a chema credincioșii la rugăciune.

Delfinariul este printre cele mai vizitate și îndrăgite atracții turistice din Constanța, atât de copii cât și de adulți. Delfinariul este un obiectiv turistic la fel de vizitat atât vara cât și în afara sezonului.

            Alături de Clădirea Planetariului, de Observatorul Astronomic și de Micro rezervație, Delfinariul este o parte frumoasă și interesantă a Complexului Muzeal de Științe Naturale din Constanța, situat pe bulevardul Mamaia, la intersecția cu strada Soveja.

            Delfinariul a fost inaugurat la 1 iunie 1972, reprezentând la acel moment primul muzeu de acest gen din România și Europa de Sud-Est.

            În prezent, delfinariul rămâne singura locație din țara noastră unde vă puteți relaxa vizionând un spectacol minunat al cărui protagoniști sunt delfinii, leii de mare și pinguinii.     Actorii principali delfinii Chen Chen și Ni-Ni, ambele femele. Inițial au fost aduși trei delfini din China în 2010, cei doi prezenți astăzi și Pei Pei care a murit în anul 2013 la vârsta de 5 ani.

Clădirea este situată în spatele Muzeului Național de Istorie și Arheologie și oferă o priveliște frumoasă asupra macaralelor din portul Constanța de la ferestrele sale.

            Adăpostește un mozaic roman descoperit în 1959 în timpul unor lucrări desfășurate în Piața Ovidiu, și reprezintă un vestigiu al terasei unui imens complex comercial (piață și depozit) construit ca legătură între oraș și port.

            Suprafața sa de 800 m2 este acoperită de motive geometrice și organice.

            Mai jos au existat băi care datează din aceeași perioadă (4C-6C), a căror structură poate fi încă văzută.

            Vestigiile arheologice indică existența atelierelor, a depozitelor și a magazinelor în această zonă. Rămășițe ale băilor publice romane pot fi încă văzute în apropiere.   Apeducturile aduceau apă la 9,5 km până în oraș.

            Expoziția muzeală oferă colecții de bunuri găsite în clădirile de magazine: ancore, bare, greutăți, vopseluri și rășini amfore, statui, colecții de lămpi de pământ, marmură, capete de stâlpi de mozaic policrom.

            Edificiul Roman cu Mozaic poate fi vizitat în Piața Ovidiu nr. 12, pentru o taxă de 10 Ron. Programul de funcționare: vara: zilnic, cu excepția zilei de Luni, între 8:00 - 20:00 și iarna între orele 9 am-5pm.

Ridicându-se către cer pe o înălțime de 8 m în Piața Ovidiu, aproape de Faleza Cazinoului, în spatele Comandamentului Marinei acest far a fost construit în anul 1860 de Compania Danubius și Marea Neagră pentru a onora comercianții genovezi care au înființat o comunitate înfloritoare de comerț maritim aici în secolul al XIII-lea.

            Monumentul are formă diagonală, și a fost construit din blocuri de piatră naturală. Vârful cupolei este ornat cu elemente care indică punctele cardinale.

Această moschee a fost prima clădire din România construită din beton armat. De-a lungul vremii, betonul armat a ruginit; restaurarea turnului și a cupolei a fost finalizată în 1959.

            Construită în anii 1867 - 1868, din ordinul sultanului Abdul Azis, moscheea a fost construită din gresie adusă de la un pod otoman care a fost distrus în 1828. Arhitectura sa reflectă stilul maur, iar interiorul încă păstrează ornamente orientale  originale.

Înființat în anul 1961, Muzeul de Artă expune peste 7.300 de capodopere de artă contemporană românească - picturi, sculpturi, ceramică, porțelanuri, tapițerie și mobilier.

            Expoziția muzeului prezintă un secol de artă românească, variind de la lucrările lui Theodor Aman și Nicolae Grigorescu la cele ale lui Ion Jalea și Corneliu Baba.

            Dacă pășiți pragul muzeului de artă, veți avea ocazia să descoperiți Marea Neagră și Constanța prin ochii artiștilor care le-au portretizat.

            Muzeul de Artă Constanța se află pe Blvd. Tomis nr. 82-84, și este deschis de Miercuri până Duminică, între orele 10. a.m. - 6 p.m (Octombrie - Mai - 9 a.m. - 5 p.m.). Veți plăti o taxă de vizitare la intrare.

Organizat cronologic în patru secțiuni, Muzeul de Marină prezintă grafice, mulaje, modele vechi și moderne de vapoare, instrumente de navigație, documente și fotografii.     Puteți găsi aici o canoe scobită dintr-un singur trunchi de copac, o trusă de navigație din secolul al XVI-lea, un glob pământesc de la mijlocul secolului al XVII-lea realizat în Veneția și modele de triremuri grecești.

            Expoziția în aer liber, care prezintă ancore de dimensiuni reale, elice, motoare, suporți de arme de suprafață și antiaeriene, oferă o minunată panoramă a portului Constanța.

            Muzeul de Marină poate fi găsit pe str. Traian nr. 53, și se poate vizita de Marți până Dumică, între orele 9 a.m. - 5 p.m. Se percepe taxă de intrare, și la cerere există disponibil un ghid în limba engleză.

Amestecând stilurile arhitectonice pre-romantic și genovez, această clădire de la sfârșitul secolului al XIX-lea este prevăzută cu patru coloane împodobite cu sculpturi impunătoare care înfățișează lei. În anii 1930, saloanele sale elegante au găzduit loja masonică din Constanța.

Cea mai cunoscută piață din Constanța, (și loc de întâlnire) onorează primul poet roman important, Ovid (Publius Ovidius Naso).

Împăratul roman Augustus la exilat pe Ovid la Tomis în anul 8 d.Hr.

            Statura de bronz a lui Ovid, proiectată de sculptorul italian Ettore Ferrari în anul 1887, împodobește piața numită după el.

            O replică exactă a statuii poate fi găsită în orașul Sulmona (Italia), locul de naștere poetului.

            Piața Ovidiu este împânzită de cafenele, baruri și restaurante cu terase, cu specific diferit, foarte populare în rândul localnicilor și al turiștilor.

Finalizat în 1910, în conformitate cu planurile arhitecților, Daniel Renard și Petre Antonescu, Cazinoul din Constanța este o structură uimitoare în stil art-nouveau, cu accente Art-Deco, suspendată pe o stâncă cu vedere la Marea Neagră.

            Zona pietonală din jurul cazinoului este cea mai populară promenadă a orașului.

Cazinoul a fost închis din 1990 și are nevoie de lucrări majore de restaurare.

            Considerat pe vremuri propriul Monte Carlo al României, Cazinoul din Constanța este astăzi una dintre cele mai frumoase clădiri abandonate.

Cheile Dobrogei sunt unele dintre cele mai vechi formațiuni de rocă din Europa (calcar care datează din perioada mezozoică). În trecut, zona a fost acoperită de Marea Neagră și de recifuri de corali.

            Canionul se află la 40 km distanță de coasta Mării Negre, acoperind o lungime totală de 10 km și o suprafață de 300 de hectare.

            Două peșteri importante din punct de vedere paleontologic sunt Peștera La Adam și Peștera Gura Dobrogei.

            Cheile Dobrogei au fost declarate rezervație naturală, iar alpinismul este interzis.

Dunele marine de la Agigea, care acoperă o suprafață de 6.300 de metri pătrați, au fost declarate rezervație naturală în 1939 de către botanistul Ioan Borcea.

Dunele s-au format de-a lungul a mii de ani, nisipul provenind dintr-un golf vechi al Mării Negre, pentru a se depozita aici, unde astăzi există o parte din fostul lac Agigea, acest fenomen fiind unic în Europa.

            Din acest considerent, biodiversitatea din această zonă este unică în lume. În plus, turiștii pot vizita aici și buncărele vechi care datează din al doilea război mondial, ca parte a fortificațiilor de coastă construite ca zone strategice împotriva navelor germane care încercau să intre în portul Constanța sau să atace zona de coastă.

Cetatea Hârșova este una dintre puținele fortărețe, pe acest segment al Dunării de Inferioare, care a operat, cu mici întreruperi, timp de 18 secole în aceeași zonă.

Cel mai probabil, vechea cetate a fost construită în a doua jumătate a secolului I și reconstruită de Traian la începutul secolului al II-lea, apoi de Constantin cel Mare, apoi de Iustinian. În secolul al XIII-lea așezarea a fost dominată de genovezi și apoi inclusă în Țara Românească. De la mijlocul secolului al XV-lea este o fortăreață otomană.

            Rămășițele fortăreței medievale, precum și turnurile construcției otomane care apără orașul sunt încă vizibile astăzi. Zidul portului medieval, precum și rămășițele vechilor facilități portuare sunt încă văzute pe Dunăre.

Podul Anghel Saligny (denumit anterior Podul Regelui Carol I) este un pod de cale ferată din România, care traversează Dunărea legând regiunile Munteniei și Dobrogea.

            Podul este înscris în Registrul Național al Monumentelor Istorice.

            Podul a fost construit între 1890 și 1895 peste Dunăre, brațul Borcea al Dunării și insula Balta Ialomiței, iar după terminarea acestuia, cu o lungime totală (cu viaducte) de 4.087,95 m (13.411,9 ft), a devenit cel mai lung pod din Europa și al doilea cel mai lung din lume.

            Podul a fost proiectat de inginerul român Anghel Saligny, al cărui nume îl și poartă astăzi. Cele două orașe de pe malurile râului Dunărea unde a fost construit podul sunt Fetești pe partea stângă și Cernavodă pe partea dreaptă.

            Întregul pod a fost inaugurat la 26 septembrie 1895, iar ca test la deschidere, un convoi de 15 locomotive au trecut podul fluerând la o viteză de 60 km / h, urmat de un tren rezervat pentru "oaspeți", la 80 km / h.

Cetatea Capidava a reintrat în circuitul turistic

Cetatea Capidava, monument istoric de categoria A, este una dintre cele mai reprezentative fortărețe de la frontiera Dunării de Jos. Castrul roman a fost reabilitat și a intrat în circuitul turistic, din data de 15 iunie. Cetatea Capidava face parte dintre cele 24 de situri arheologice din Dobrogea, identificate în cadrul proiectului „Limes, frontierele Imperiului Roman”, care vor fi înscrise anul acesta pe lista indicativă UNESCO.

Cetatea Capidava, fortăreață importantă în sistemul roman de apărare

Cetatea Capidava a ocupat un loc important în sistemul defensiv al Imperiului Roman. Fortificația a fost construită de soldații din Legiunea V Macedonica și Legiunea XI Claudia, în timpul Împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea. În același timp au fost ridicate alte fortărețe și castre, ce au format vechea graniță a Imperiului Roman de pe Dunăre, cunoscută sub denumirea de limes dunărean.

Locul ales pentru construirea cetății avea o importanță strategică și oferea o vizibilitate foarte bună, pe o zonă largă de supraveghere. Situată pe un masiv stâncos, pe malul drept al Dunării, între Hârșova și Cernavodă, fortificația are forma unui patrulater, cu ziduri de peste 2 metri grosime și aproximativ 6 metri înălțime. Castrul avea cel puțin 9 turnuri de peste 10 metri, o poartă de doi metri și jumătate lățime și o ieșire strategică în zona turnului dinspre Dunăre, unde exista portul.

Cetatea Capidava, în circuitul turistic

Lucrările de conservare, restaurare și punere în valoare a Cetății Capidava s-au încheiat, iar de acum turiștii și localnicii vor putea vizita din nou castrul roman.

Capidava, cetatea de la cotitura Dunării

Înainte să fie identificată și cercetată fortificația, la Capidava exista o exploatare de piatră a unor antreprenori din Brăila, care au dinamitat toată zona. Aproximativ un sfert din cetate este pierdută pentru totdeauna, din această cauză.

Cetatea a fost descoperită la sfârșitul sec. al XIX-lea, de către primii exploratori științifici ai Dobrogei, Marin Ionescu-Dobrogianu și Grigore Tocilescu și a fost identificată de Vasile Pârvan. Ei au semnalat fortificația și au adunat antichități din zonă și atunci s-a dispus stoparea dinamitărilor. Denumirea fortificației este getică și se traduce prin „cetatea de la cotitură”. În zona castrului, Dunărea face o cotitură și, cel mai probabil, de aceea se numește astfel.

Proveniența denumirii localității este de origine getică și înseamnă „cetatea de la cotitură”,  însă noi nu avem până acum documentată o așezare getică în zonă.

Conform muzeografului Tiberiu Potârniche de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în perioada romano-bizantină, castrul apare menționat și cu denumirea Capidana, iar istoria modernă amintește că localitatea, în perioada de dominație turcească a Dobrogei, a fost cunoscută sub numele de Capuchioi și Kale-köy, care înseamnă „satul cetății”.

Cetatea Capidava, un centru exclusiv militar

Cetatea Capidava a funcționat ca un centru militar timp de câteva secole. Ea a fost părăsită de romani pe la începutul secolului al VII-lea.

Cercetările arheologice au oferit date și despre perioada de început a cetății, din timpul împăratului Traian. Din acea perioadă sunt conservate o parte a porții castrului inițial și câteva dintre barăcile incipiente, ce au fost construite aici de militarii care au început să supravegheze zona.

Tot de la reprezentanții Muzeului de istorie aflăm faptul că aici găsim „obiecte în teren, într-o poziție firească, de abandon sau de distrugere, ce nu au fost lucrate și produse aici, ci aduse, ne oferă dovezi suficiente pentru a proba comerțul, căile comerciale, modul în care funcționa axa imperială de aprovizionare, Annona militaris, practic, rația militară care era trimisă din centrul imperiului, pentru soldații de aici”.

La Capidava, arheologii au descoperit, printre altele, o bazilică și peste 1000 de bordeie

În zona de nord a castrului este amplasat un turn masiv, rectacngular, de „artilerie”, care are și o ieșire de urgență numită „poterna”. Aceasta era folosită în mod strategic, în situația în care erau sub asediu și trebuia să își trimită ștafetele către fortificațiile din nordul Dobrogei.

Cetatea este eminamente militară, lucru dovedit chiar de arhitectura ei. În fază incipientă au fost, cu siguranță, doar militari în cetate, iar apoi au stat și familii.

Castrul are aproximativ un hectar și există inclusiv o incintă medievală, aflată parțial în cercetare, care înregistrează o diferență de nivel către sud.

În Cetatea Capidava au fost descoperite peste 1000 de bordeie, din ultimele niveluri de ocupație ale fortificației, iar unele dintre ele sunt plasate în exteriorul incintei. Ele erau de dimensiuni reduse, dar aveau o vatră sau un cuptor și o capacitate de 3 până la 6 persoane.

Ele au apărut în jurul anului 1000, când împăratul Ioan Tzimiskes a preluat controlul asupra frontierei dunărene. Atunci, zona a fost locuită de ţărani grăniceri numiți stratioţi, care, în schimbul serviciului militar, erau scutiți de plata impozitelor și aveau dreptul de rezidență aici, astfel că au apărut și foarte multe bordeie.

Cercetările continuă la Cetatea Capidava

În cadrul cercetărilor, ce au demarat încă din 1924 și nu se vor termina prea curând, au fost descoperite foarte multe obiecte, care îi ajută pe cercetători să dovedească și să documenteze informațiile pe care le avem din izvoarele antice.

În timpul cercetărior au fost găsite multe monede, inscripții, amfore în care erau depozitate grâne și semințe, dar și obiecte de bucătărie, de uz personal, obiecte de podoabă, de toaletă, piepteni și catarame.

Portul de la Capidava a fost construit în secolul II

Fiind poziționată pe malul Dunării, Cetatea Capidava a avut și un port, construit în perioada romană timpurie.

Acesta a fost ridicat, cel mai probabil, la începutul secolului al II-lea, fiind amenajat în terase, spre Dunăre. Structura lui este impresionantă, fiind cioplit în piatră adusă de la carierele din zonă, motiv pentru care el nu s-a degradat complet.

Termele de la Cetatea Capidava

În incinta Cetății Capidava a fost descoperită și o instalație termală, realizată în secolele II-III, cu detașamente din Legiunile V Macedonica și XI Claudia.

Edificiul termal folosit de militari a fost descoperit în anii `80. Avem documentate ștampilele acestor unități, în țiglele și cărămizile utilizate. Sunt cunoscute până acum, bazinele cu apă caldă, bazinul cu apă rece și două focare. Pot fi observați și stâlpii de cărămidă ce susțineau podeaua, iar dedesubt circula aerul cald ce încălzea bazinul.

Cu siguranță trebuie să mai fi existat și alte încăperi, dar nu au rezistat în timp. Este o zonă de alunecare și a fost perforată ulterior de necropola ale cărei morminte datează din sec. X-XI, existând și câteva înmormântări mai timpurii databile în secolul al VI-lea p.Chr.

Cetatea Capidava se află, alături de alte 23 de situri arheologice din Dobrogea, pe lista indicativă UNESCO și ar putea intra în Patrimoniul Mondial.

Canaraua Fetii este un obiectiv turistic aflat în zona sud-vestică a Dobrogei, în județul Constanța, la ieșire din comuna Băneasa, în apropiere de Lipnița. Acest obiectiv turistic, mai puțin cunoscut, este situat într-o regiune spectaculoasă, cu dealuri, văi și stânci calcaroase, cu profil de canion. Deși zona nu este foarte promovată și, deci, nici de turiști prea cunoscută, aceasta ascunde numeroase legende despre melegurile dobrogene, despre care se spune că aici a curs, cândva, Dunărea.

Rezervația naturală începe de lângă balta Iormac, situată în apropiere de Băneasa și ajunge până în Bulgaria, unde a fost numită Suha Reka sau Râul Secat.

Canaraua Fetii este un canion stâncos, ai cărui versanți cu pereți verticali abrupți sunt brăzdați de numeroase fisuri și grote. Pe alocuri, eroziunea a fost atât de intensă, încât a izolat blocuri înalte de aproape 50 de metri, asemănătoare unor turnuri de cetate.

Canaraua Fetii, un loc de legendă

Potrivit legendei, în stâncile de pe Valea Ceairului, în apropierea graniței cu Bulgaria s-au stabilit niște tâlhari. Câteodată, ei le răpeau pe cele mai frumoase fete din satele vecine. Revoltați de situație, țăranii au dat foc locului în care se aflau hoții și au reușit să îi omoare pe toți cei care se aflau în grotă. Ei au numit acel loc Canaraua Fetii, o denumire parțial bulgărească, deoarece, în bulgară, kanara înseamnă stâncă. Ulterior, denumirea a fost dată întregii văi.

O altă legendă spune că țăranii își ascundeau fetele în aceste grote, pentru a nu fi găsite și necinstite de soldații turci. Se spune că fetele au trăit o vreme acolo, iar când dușmanii le-au descoperit, pentru a nu fi prinse, tinerele au sărit în prăpastie.

Bisericile rupestre de la Canaraua Fetii

În pereții din calcar ai stâncilor de la Canaraua Fetii, arheologii au descoperit o biserică mică de numai câțiva metri în partea superioară a stâncii, despre care spun că a existat între secolele al IV-lea și al III-lea î.Hr.

O altă biserică săpată în stâncă a fost descoperită în partea de jos, unde arheologii au mai găsit și două morminte, cruci și monede romane din timpul împăratului Constantin cel Mare.

Tot cercetătorii arheologi sunt de părere că în stâncile de la Canaraua Fetii ar fi fost un complex rupestru întins pe mai multe niveluri, similar celui de cretă de la Basarabi, dar ceva mai mic.

Peștera Sihaștrilor

De la Canaraua Fetii, drumul continuă prin pădurea ce a devenit, în timp, rezervație naturală. Spre stânga, vizitatorii pot ajunge la Mânăstirea „Sf. Gherman”, cunoscută de asemenea sub denumirea de Peștera Sihaștrilor, a cărei construcție a început în anul 2011. Dacă privim spre dreapta, vedem un mic indicator către aceasta. Intrarea nu este deloc impozantă, însă există un indicator spre zona de acces către grotă, sub care a fost așezată o cruce. Propriu-zis, peștera este, de fapt, un tunel scurt, săpat în stâncă, în capătul căruia se adâncește o prăpastie.

De acolo pot fi admirate peisajul spectaculos din zonă și Mânăstirea „Sf. Gherman”. Conform mai multor surse, peștera este îngrijită de călugări, probabil de aceea, la ieșire, poate fi observată o icoană cu Sf. Gherman, o cruce din lemn și multe lumânări.

Accesul către Rezervaţia Naturală Pădurea Canaraua Fetii

Rezervația Naturală Canaraua Fetii este situată în Podişul Dobrogei de Sud, pe raza comunei Băneasa, spre limita acesteia cu localitatea Lipniţa, în sud-vestul judeţului Constanţa.

Accesul se face din partea de nord a rezervaţiei și este reprezentată de DN3 Constanţa – Ostrov, între localităţile Băneasa şi Lipniţa, drumul de exploatare până la fosta carieră de piatră Canaraua Fetii şi apoi pe Valea Canaraua Fetii.

Flora rezervației naturale

Versanții văii Canaraua Fetii Fauna și flora acestor pereți sunt deosebite și cuprind un număr mare de specii rare pentru România.

Acești versanți reprezintă casa și locul de odihnă pentru mai multe specii de păsări. Printre cele mai ușor de observat sunt șorecarii și acvila de câmp. Arealul este un mediu propice pentru numeroase mamifere, dar și pentru broaștele țestoase de uscat dobrogene, care și-au dezvoltat habitatul în zonă, acesta fiind unul din elementele pentru care zona a fost declarată protejată.

Dacă te-am convins să poposești la Canaraua Fetii, n-ar fi rău să iei în calcul și o oprire la Adamclisi, pentru a vizita monumentul Tropaeum Traiani, cetatea și muzeul. Drum bun, forță în padele și vreme perfectă îți dorim!